Ïðèìåð: Òðàíñïîðòíàÿ ëîãèñòèêà
ß èùó:
Íà ãëàâíóþ  |  Äîáàâèòü â èçáðàííîå  

Áèîëîãèÿ /

Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

←ïðåäûäóùàÿ ñëåäóþùàÿ→
... 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 ... 



Ñêà÷àòü ðåôåðàò


între sexe să domine un echilibru numeric sau o mică superioritate numerică a femeilor. Încălcarea arbitrară a acestui raport în favoarea sexului feminin poate duce la cel mai rău lucru ¬- la degradarea lui Homo sapiens. S-ar întâmpla că femeia în calitate de membru al societăţii ar suferi o involuţie enormă...»

Iată, însă, că publicarea în «Literaturnaia gazeta» (19 iunie, 1974) a rezultatelor unor cercetări sociologice a adus o limpezire a situaţiei. S-a dovedit că umanitatea nu este ameninţată de nici un fel de deplasare spre un sex sau altul. Aceasta fiindcă, deşi bărbaţii preferă să aibă un fiu, femeile doresc mai mult să aibă o fiică. Dacă mai înainte, în timpuri patriarhale, naşterea unui copil de sex masculin promitea familiei anumite avantaje economice sau sociale, astăzi se pot pune mai multe speranţe pe fiice: ele sunt mai ataşate de părinţi şi la bătrâneţe le acordă un mai mare sprijin.

Există şi alte considerente, de ordin psihologic, etic şi medical în favoarea băieţilor sau a fetelor, dar toate au o trăsătură comună: simpatiile părinţilor se repartizează absolut egal. Dar, în general, are rost să se recurgă la tot felul de metode de diagnosticare şi de dirijare a sexului uman? Suntem convinşi că îi majoritatea cazurilor nu există nici o nevoie de ele. Doar pentru orice femeie primul copil, indiferent de sexul pe care îl va avea, este mult aşteptat. Iar necunoaşterea faptului cine se va naşte este o sursă de emoţii plăcute. Cu atât mai mult dacă în familie există doi-trei copii, de regulă, printre ei sunt reprezentanţi ai ambelor sexe. Şi numai în cazuri deosebite, când într-o familie se nasc numai copii de un singur sex, iar părinţii îşi doresc şi de celălalt, poate să apară nevoia diagnosticării timpurii a sexului pentru a se putea lua o decizie oportună.

5.5 Obţinerea sexului dorit

Fireşte, nu se poate considera că un astfel de proces ca formarea sexului să fie controlat de o sin¬gură pereche de cromozomi sexuali. Sexul este contro¬lat de întregul sistem al genotipului, căci dezvoltarea lui presupune elaborarea hormonilor corespunzători şi diferenţierea a diferitor ţesuturi.

A fost emisă ipoteza că potenţial fiecare zigot este bisexual, adică dispune de două variante de formare a sexului, dar anumite mecanisme realizează dez¬voltarea unui singur sex.

Principalul factor al diferenţierii sexuale sunt genele, care au sub control nivelul secreţiei hormonale de natură masculină şi feminină. Predominarea în cursul dezvoltării individuale când a sec¬reţiei hormonale masculine, când a celei feminine duce la dezvoltarea de forme intersexuale. În acest context hormonii sexuali masculini (androgeni) de¬termină masculinizarea ovarelor, adică apariţia în ele a unor celule sexuale masculine, iar hormonii sexuali feminini (hormoni estrogeni şi progesteronă) feminizarea testiculelor, adică formarea în ele a unor celule sexuale feminine.

În principiu potenţa bisexuală a organismului oferă posibilitatea schimbării direcţiei de dezvoltare a acestuia. Procesul propriu-zis al diferenţierii sexului se află sub controlul hormonilor secretaţi de glandele endocrine, de către stratul cortical şi cel medular al primordiului sexual, apoi şi de către glandele sexuale. La rândul ei, însă, secreţia hormo¬nilor masculini şi feminini este strâns legată de activitatea genelor specifice.

Despre rolul hormonilor în determinarea şi redeterminarea sexului vorbesc următoarele date. Dacă unui animal i se vor extirpa ne cale operativă glan¬dele sexuale, el nu numai că devine steril, ci îşi pierde şi aşa-numitele caractere sexuale secundare, după care reprezentanţii unui sex se deosebesc de reprezentanţii altuia. Un cucoş castrat îşi pierde facultatea de a cânta, aspectul caracteristic şi creasta, atracţia sexuală, nu mai are obişnuita fire de bătăuş. Armăsarul iute se transformă într-un jugan, iar taurul îndărătnic — într-un bou impasibil la toate ş. a. m. d.

Experienţele lui V. B. Savvateev au demonstrat că la tratarea înainte de incubare a ouălor fecundate cu hormon sexual feminin se constată o transformare a sexului masculin în feminin. Dar această schimbare are loc numai în stadiul embrionar, căci în continuare genotipul este atotputernic şi la pui se manifestă o revenire deplină la sexul masculin.

Unul din remarcabilele exemple de redeterminare totală a sexului în ontogeneză a fost stabilit de T. Iamamoto în experienţele efectuate asupra peştilor de acvariu.

Ca rezultat al adăugării de hormon sexual femi¬nin (extrogen) în raţia lor alimentară, toţi peştii determinaţi genotipic ca masculi (X), după fenotip s-au dovedit a fi femele cu ovare normale şi prezentând caractere sexuale secundare proprii femelelor. Ei erau capabili să se încrucişeze cu peşti normali. Acest exemplu sugerează una din căile de reglare artificială a raportului dintre sexe.

La om şi la diferite mamifere redeterminarea hormonală a sexului se complică din cauză că diferenţierea sexului se produce înainte de începutul secre¬ţiei hormonilor. De regulă, la vârsta de 12 săptămâni sexul embrionului uman este clar exprimat.

Veţi întreba: nu se poate oare regula, după un plan dinainte stabilit, obţinerea sexului necesar în zootehnie? Doar este absolut evident că la fermele avicole este preferabilă obţinerea unui număr mai mare de găini-ouătoare, la rasele de carne de vite cornute mari - a taurilor, iar la rasele de lapte - a viţelelor. Da, se poate. În ultimul timp au fost elaborate meto¬de de separare a spermei în gameţii componenţi X şi . Aplicându-se tot odată şi larg cunoscuta metodă de însămânţare artificială, se poate astfel realiza pe scară industrială obţinerea unor animale de sex dorit. Fireşte, în asemenea cazuri au o importanţă deosebită calităţile animalului reproducător. Acesta este supus unui examen de stabilire a constituţiei sale genetice şi, abia după ce se constată că el corespunde, se foloseşte în calitate de donator de spermă. Ea poate fi conservată şi păstrată timp îndelungat la temperaturi joase şi folosită când este nevoie.

Putem vorbi de un exemplu clasic de obţinere a sexului dorit la fluturele-de-mătase. Cu ajutorul razelor Rentghen şi a temperaturii înalte academicanul B. L. Astaurov a acţionat asupra ouălor viermelui-de-mătase, nimicind nucleele din ele, citoplasma rămânând, însă, funcţională. Aceste ouă erau fecundate cu spermatozoizi normali şi din ele creşteau numai indivizi masculini. Faptul prezintă o mare importanţă practică, deoarece gogoaşele indivizilor masculini conţin cu aproape 30% mai multă mătase decât ale celor feminini.

Dar pentru scara largă a industriei creşterii viermilor-de-mătase această metodă complicată este nepotrivită. Şi atunci geneticenii şi-au adus aminte de ideea profesorului A. S. Serebrovschii de a marca ouăle cu un anumit caracter ereditar, legat de sex.

Ouăle viermelui-de-mătase (numite şi grenă) sunt de diferite nuanţe-mai deschise şi mai întunecate. Dar culoarea nu le depinde în nici un fel de sex. Cu alte cuvinte, din ouăle de culoare deschisă se pot naşte şi omizi-femele şi omizi-masculi. Este oare posibil ca culoarea să obţină calitatea de atribuit sexual?

Ideea era cu perspectivă.

De acest lucru s-a apucat un alt savant - profesorul V. A. Strunicov. El a reuşit pe calea restructurării cromozomilor, adică a mutaţiilor, determinate de iradierea ouălor de viermi-de-mătase, să realizeze o «operaţie» unică. În cromozomii din nucleul celular se conţine o genă responsabilă de culoarea ouălor de viermi-de-mătase. Există un cromozom care determină sexul viitoarei insecte. Dar ce se va întâmpla dacă gena care determină, să zicem, culoarea închisă a ouălor de viermi-de-mătase va fi «plantată» pe un cromozom ca¬re determină sexul femel al insectei? În acest caz din ouă de vermi-de-mătase de culoare neagră vor apare numai omizi-femele. Aşa judeca savantul.

El a supus radiaţiei mii de

←ïðåäûäóùàÿ ñëåäóþùàÿ→
... 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 ... 



Copyright © 2005—2007 «Mark5»